Pe o stradă plină de gropi din apropierea centrului Caracalului se află casa părintească a lui Dan Diaconescu. Nu iese cu nimic în evidenţă faţă de celălalte. E modestă, bine îngrijită şi oarecum ferită de privirile curioşilor. Un bătrânel trecut de 80 de ani, simpatic şi vorbăreţ peste măsură ne-a ieşit în cale în momentul în care ne-a văzut oprindu-ne în dreptul porţii. Era Ion Diaconescu, tatăl celebrului realizator de emisiuni de la OTV. “Din presă nimeni nu a mai venit la mine. Sunteţi primii care doriţi să mă întrebaţi de Dan, dar să ştiţi că nu am decât lucruri bune să vă povestesc despre el, pentru că a fost cuminte”, ne-a pus în gardă Diaconescu senior. Apoi, elegant ne-a poftit în casă, ne-a întrebat dacă am dori să gustăm un rachiu şi să stăm la poveşti. Rachiul, din păcate, l-am refuzat.
Infestat cu microbul Steaua
Multe poze, o bibliotecă în care parcă stau aşezate amintiri, nu cărţi, ne-a întâmpinat în holul de la intrare. Am preferat să rămânem acolo să povestim şi Ion Diaconescu a acceptat. “Dan a fost de mic atras de fotbal cu toate că nu pot spune că avea o pasiune foarte mare. Îi plăcea însă să bată mingea cu copiii şi, deşi era un tip mai firav, i-a plăcut tot timpul să facă sport. Îmi amintesc faptul că de multe ori venea cu colegii după ore, îşi lua mingea şi pleca să joace fotbal. Stătea toată ziua pe maidane şi venea seara mort de foame. Din această cauză avea şi o poreclă, «Ciopârlă», pentru că era mic, slab şi nu stătea nicio clipă liniştit, se agita tot timpul”, îşi aminteşte, zâmbind, tatăl său. Primul meci oficial la care a fost prezent Dan s-a petrecut la Craiova, pe stadionul “Ion Oblemenco”, însă microbul stelist pusese deja stăpânire pe fiul său. “Eu am fost comandor de aviaţie, vă daţi seama că ţineam cu Steaua, pe Dan l-am dus prima oară la stadion la un meci al Craiovei, dar el era cu gândul la Steaua, nu i-a plăcut prea mult. Devenise tot stelist ca şi mine, cred că eu am fost de vină, n-am ce zice”, ne-a dezvăluit Diaconescu senior.
Suferă când pierde echipa
Cunoscuta prietenie dintre Gigi Becali şi Dan Diaconescu a fost întărită şi de pasiunea pentru Steaua, iar tatăl său spune că de fiecare dată când echipa lui Marius Lăcăuş are un joc mai slab, fiul său este foarte afectat. “Câteodată mă sună şi analizăm meciul, e foarte supărat când pierde Steaua, suferă, se consumă, dar şi când bate nimeni nu-i mai ajunge la nas. E stelist sută la sută, ce să zic sunt mândru de el”, povestea bătrânul Diaconescu.
Cum a devenit “Ciopârlă” - Dan Diaconescu?
După revoluţie, în anii 90 sau mai bine zis anii “începuturilor”, Dan Diaconescu era în Caracal, schiţând de zor diferite ziare şi reviste. Acesta a scos mai întâi un săptămânal studenţesc intitulat “Miere de viespi”, cu un tiraj de câteva sute de exemplare. A fost prima încercare. După puţin timp a dorit să scoată un ziar numai pentru Caracal. L-a numit “Jurnalul de Caracal” şi, cu ajutorul lui Dan Voiculescu, a reuşit după multe insistenţe şi rugăminţi să-l tipărească. “Dan Voiculescu a luat în primire, imediat după Revoluţie, tipografia Securităţii. Vă spun asta pentru că eu ştiu mai bine toată tărăşenia. Se afla în Băneasa, iar pe timpul lui Ceauşescu am fost şi eu de câteva ori acolo. Dănuţ i-a spus lui Voiculescu faptul că încearcă să scoată un ziar, l-a rugat să-l lase să-l tipărească. Gratis, bineînţeles, pentru că nu avea bani atunci. A găsit înţelegere. S-a întors în Caracal şi a doua zi am vândut din două maşini nu mai puţin de 3.000 de numere. Practic, vândusem tot. Seara strânsesem două sacoşe cu bani şi nu ştiam ce să facem cu ele. El a hotărât să revină la Bucureşti. Acolo Voiculescu i-a cerut să rămână şi să facă în continuare un săptămânal, «Jurnalul de Bucureşti» A rămas. Era în 1992. Voiculescu ăsta e mare jmecher, domn’e! A văzut că merge şi l-a făcut cotidian şi i-a zis lui Dan să facă şi un post de radio, că altfel or să moară de foame. Au făcut Radio Romantic, apoi i-a zis să facă şi o televiziune, că altfel iar or să moară de foame. A făcut Tele7 abc. Până la urmă s-au certat, dar la Voiculescu au rămas mulţi din prietenii aduşi de Dan, cum ar fi şi Marius Tucă”, ne-a povestit bătrânul Diaconescu.
Ajutat de către Ion Raţiu
Puţini îşi mai amintesc acum de Ion Raţiu, candidat la preşedinţia României, în 2000, şi fost vice-preşedinte al PNŢ-CD, dar pentru Diaconescu senior, memoria este unul din punctele forte. “Cel mai mult l-a ajutat Ion Raţiu, pe vremea aceea era la ţărănişti. Dan avea o colegă de liceu şi printr-o întâmplare ea s-a căsătorit cu un băiat din Bucureşti care îl cunoştea pe Raţiu şi care i-a fost şi naş la cununie. Aşa l-a cunoscut Dan pe celebrul «Papion». Nu după mult timp Raţiu i-a propus lui Dan să se ducă la «Cotidianul», un ziar pe care îl reînfiinţase şi care a fost acuzat în acele vremuri că face jocurile fostei Securităţi, pentru că spunea multe lucruri care deranjau. De fapt era doar un ziar de opoziţie”, ne explica Ion Diaconescu.
Am părăsit Caracalul cu zâmbetul pe buze, bucuroşi că aflasem lucruri noi, satisfăcuţi că am întâlnit “o minune”... de om.
Data naşterii: 9.12.1967
Locul naşterii: Caracal / Olt
Starea civilă: necăsătorit
Studii:
1974-1978 - Şcoala primară: Şcoala “Mihai Viteazul” Caracal
1978-1982 - Gimnaziu: Şcoala “Mihai Viteazul”
1982-1986 - Liceul “Ioniţă Asan” Caracal, profil Matematică-Fizică
1987-1993 - Universitatea Politehnică Bucureşti, profil mecanic
Activitate profesională:
1990 - 1992 - şef secţie “Curierul Naţional”
1992 - 1995 - director general “Jurnalul Naţional”
1995 - 1998 - director cotidianul “Oglinda”
1998 - 2000 - director “Cotidianul”
1997 - 1998 - realizator TV “Supernova”
1998 - 2000 - realizator “Tele 7abc”
2001 - prezent – realizator “OTV”
